Mother, should I build “The Wall”?

We don’t need no education 
We don’t need no thought control
No dark sarcasm in the classroom
Teachers leave them kids alone
Hey! Teachers! Leave them kids alone!
All in all it’s just another brick in the wall.
All in all you’re just another brick in the wall.

Versurile lui Roger Waters, născute ca un protest al generației sale împotriva privării de libertate la  care era supusă, au dăinuit în timp, ele reprezentând și astăzi un mod prin care adolescenții își exprimă nemulțumirile legate de sistemul de învățământ și societate, încă bolnave.

De exemplu, un elev ceva mai curajos din CNMV a lăsat pe unul dintre dulapuri următorul mesaj:

CNMV

Să fie oare o coincidență? Dar cine mai crede în coincidențe?…

 În 1982, după un șir lung de neînțelegeri între membrii formației Pink Floyd, pe marile ecrane s-a conturat filmul „The Wall”, ecranizarea albumului cu același nume, apărut cu trei ani în urmă. Totul a pornit de la un incident petrecut în timpul unui turneu de promovare a albumului „Animals”. Roger Waters, profund deranjat de atitudinea unui spectator mult prea extaziat, cerându-i cu indignare să cânte piesa „Careful with that Axe, Eugene” a recurs la un gest neașteptat, scuipându-l pe individ. Din acel moment, basistul a început să plănuiască un spectacol „bazat pe ideea unui public separat atât fizic, cât și mental de idolii săi”.

Filmul, sub regia lui Alan Parker şi scenariul lui Waters, este inspirat din viața muzicianului și a colegului său, unul dintre fondatorii  trupei, Syd Barrett.  „The Wall” prezintă destinul lui Pink, un băiat a cărui copilărie a fost profund marcată de absența tatălui, ce și-a pierdut viața în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, este nevoit să crească sub aripa mult prea protectoare a mamei și influențat de abuzul profesorilor ce îi încălcau un drept fundamental, dreptul la libera exprimare. Critica poeziilor, însoțită de atitudinea răutăcioasă a colegilor i-a spulberat orice speranță, contribuind la degradarea sa emoțională. În timpul tinereții, Pink se dedică muzicii, dar drogurile și infidelitatea soției au un impact psihologic prea mare asupra sa. Alege să se izoleze și începe clădirea unui zid imaginar, Zidul care să-l apere împotriva societății. Efectele negative nu întârzie, însă, să apară. Pink intră în depresie, amintirile tumultoase din copilărie, asociate cu niște „viermi”, bântuindu-l. Aflându-se în stare gravă, nemaiputând să concerteze, echipa sa managerială îi injectează droguri, începând astfel să aibă halucinații. Se  imaginează chiar liderul curentului neo-nazist, construindu-și un spectacol cu această tematică. Finalul, prezentat sub forma unei animații şi având la bază piesa „The Trial”, este, de asemenea, rezultatul nălucirilor lui Pink. El este ilustrat ca fiind acuzat într-un proces al cărui verdict reprezintă dărâmarea zidului și înfruntarea celor care au dus la conceperea sa.

pinkfloyd

…Since, my friend, you have revealed your deepest fear,
I sentence you to be exposed before your peers.
Tear down the wall!
                          

Deși s-au scurs peste trei decenii de la lansarea acestei copodopere, soarta lui Pink este încă des întâlnită printre adolescenții contemporani, iar din păcate, nu sunt semne de imbunătățire. Pentru cât timp de acum înainte?

 

 

2 Comments
  1. Foarte fain articolul.
    Chiar de curând am vizionat acest film și cred că autorul din spatele acestui articol m-a ajutat să înțeleg mai bine ideea din spatele acestuia.
    Pe lângă astea, eu aș mai adăuga și faptul că este o critică adusă războiului care se vede în fiecare secvență, mai exact a celui de-Al Doilea Război Mondial, precum și a Războiului Rece.

  2. Multumesc pentru apreciere.
    Intr-adevar, filmul poate fi considerat si o critica adusa razboiului, date fiind consecintele provocate de pierderea tatalui in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, nu numai asupra personajului principal, Pink, cat si asupra lui Roger Waters, caci aceasta idee a fost inspirata dintr-un eveniment real.
    Se fac apoi vizibile si efectele totalitarismului, oameni lipsiti de liberate, ce actioneaza dupa niste reguli stricte, menite sa sporeasca frica si sa reduca puterea de autocunoastere, astfel fiind posibila manevrarea colectiva, de catre stat.
    E bine de stiut ca in ’89, odata ce a cazut Zidul Berlinului, Waters a sustinul un concert dedicat acestui eveniment, ca un simbol al libertatii.
    Recomand cartea “Inside Out”, de Nick Mason. Cred ca este cea mai buna alegere pentru cineva care vrea sa se documenteze cu privere la acest subiect,sau pur si simplu cineva pentru care Pink Floyd starneste un gram de interes.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co