Promenada Operei — prezentare și păreri

View Gallery
21 Photos
Promenada Operei — prezentare și păreri
21

Foto: Paul Dogioiu

Promenada Operei — prezentare și păreri
20

Cristian Sandu, Foto: Vlad Marchidanu

Promenada Operei — prezentare și păreri
19

Foto: Vlad Marchidanu

Promenada Operei — prezentare și păreri
18

Cristian Sandu, Foto: Vlad Marchidanu

Promenada Operei — prezentare și păreri
17

Foto: Paul Dogioiu

Promenada Operei — prezentare și păreri
16

Cristian Sandu, Foto: Vlad Marchidanu

Promenada Operei — prezentare și păreri
15

Lucian Corchiș, Foto: Vlad Marchidanu

Promenada Operei — prezentare și păreri
14

Iulia Isaev, Foto: Vlad Marchidanu

Promenada Operei — prezentare și păreri
1

Foto: Paul Dogioiu

Promenada Operei — prezentare și păreri
13

Foto: Vlad Marchidanu

Promenada Operei — prezentare și păreri
12

Cristian Sandu, Foto: Oana Roxana Dicilea

Promenada Operei — prezentare și păreri
11

Marina Minoiu, Foto: Paul Dogioiu

Promenada Operei — prezentare și păreri
10

Marina Minoiu, Foto: Paul Dogioiu

Promenada Operei — prezentare și păreri
9

Bogdan Cănilă, Foto: Paul Dogioiu

Promenada Operei — prezentare și păreri
8

Bogdan Cănilă, Foto: Oana Roxana Dicilea

Promenada Operei — prezentare și păreri
7

Călin Rădulescu (foreground), Foto: Paul Dogioiu

Promenada Operei — prezentare și păreri
6

Călin Rădulescu (foreground), Foto: Vlad Marchidanu

Promenada Operei — prezentare și păreri
5

Madeleine Pascu, Foto: Vlad Marchidanu

Promenada Operei — prezentare și păreri
4

George Ionuț Vîrban, Foto: Oana Roxana Dicilea

Promenada Operei — prezentare și păreri
3

Maria Jinga, Foto: Vlad Marchidanu

Promenada Operei — prezentare și păreri
2

Foto: Paul Dogioiu

Informație „macră” — Paul Dogioiu, Veronica Hera și Vlad Marchidanu

Spectacolul „Promenada Operei — Open Air Opera Classica” de aseară, din fața Operei Române, a atras peste o mie de bucureșteni pasionați de muzica de operă și nu numai. Pe scenă au cântat artiști consacrați precum Lucian Corchiş, Maria Jinga, Liviu Indricău, Florina Ilie, Iulia Isaev, Sorina Munteanu şi Madeleine Pascu, dar și pe George Ionuţ Vîrban, câștigătorul Premiului Radio România Cultural la recent încheiatul concurs internațional de canto „Le Grand Prix de l’Opéra”. Din programul spectacolului oferit gratuit de către Opera Națională București nu a lipsit nici baletul („Dansul saboților” din baletul „La Fille mal gardee”) sau dansul modern.

Repertoriul muzical a fost ales pentru a-i putea satisface chiar si pe cei mai puțin familiarizați cu muzica de operă, respectiv, pe cei mai pretențioși melomani, de aceea piesele interpretate au fost selectate dintre cele mai aplaudate titluri de operă din toate timpurile („Il barbiere di Siviglia” de Gioachino Rossini, „Manon Lescaut” de Giacomo Puccini, „Cosi fan tutte” de W. A. Mozart sau „Turandot” de Giacomo Puccini), cu diferența ca unele dintre ele au fost readaptate. Acestea sunt rezultatul colaborării Operei Naționale cu unele dintre cele mai prestigioase instituții omoloage din lume: Garsington Opera din Marea Britanie cu piesa „Cosi fan tutte” în regia lui John Fulljames și Royal Opera House Covent Garden și Shanghai Grand Theatre cu „Manon Lescaut” în viziunea regizorului Jonathan Kent.

Evenimentul de anul acesta a continuat tiparul impus de Opera Națională București în 2013, an în care, pentru prima dată în istoria evenimentului, s-a schimbat accentul de pe promovarea individuală a talentelor Operei Române pe promovarea repertoriului Operei pentru stagiunea ce urmează evenimentului. Anul acesta, deschidrea stagiunii a fost marcată de mai puțin fast față de anii anteriori — în 2013, acest eveniment încânta ochii bucureștenilor cu defilarea unei mașini de epocă pe scenă, precum și cu intrări spectaculoase în scenă în manieră cavalerească. De asemenea, la finalul evenimentelor de anii trecuți spectatorii s-au bucurat de îndelungate focuri de artificii care au aprins esplanada operei în zeci de culori.

Toate acestea au fost însă compensate de noutățile oferite de instituția Operei. Astfel, a fost anunțată plecarea Baletului Operei Naționale în Statele Unite, la New York, precum și găzduirea la București a celei de-a doua ediții a Galei Internaționale de Balet. De asemenea, spectatorii au putut aplauda dansul modern „Blind Tango” din spectacolul „Romeo și Julieta”, în coregrafia lui Johan Kobborg. Spectacolul amintit va debuta în premieră în stagiunea actuală a Operei, ca omagiu adus odată cu împlinirea a 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare. Acesta reprezintă un pas important în strategia de promovare a instituției, căci poate fi interpretat ca o tentativă de penetrare în rândurile tinerilor și adolescenților. Și într-adevăr, anul acesta eterogenitatea publicului din punct de vedere al vârstei a fost marcantă, comparată cu statisticile disponibile referitoare la participanții la concerte de muzică clasică (media de vârstă a acestora este de 63 de ani).

De la „Promenada Operei” nu au lipsit bineînțeles nici deliciile culinare care au variat de la șampanie și vin până la tradiționalii cârnați românești preparați într-un mod rustic și serviti cu un pahar de bere rece, mai mult sau mai puțin potrivit cu atmosfera locului.

Seara s-a încheiat cu aria „Diecimila anni al nostro Imperatore” din „Turandot”, interpretată de Corul Operei Nationale Bucuresti, ce a fost urmată de un joc de artificii plasat chiar in fața scenei și, bineînțeles, de aplauzele publicului încântat de spectacolul oferit.

„Culoare” — Petru Roșu

Primul lucru pe care l-am simțit a fost pulsul pe care Open Air Opera Classica l-a conferit orașului. Daca stai suficient de departe de scena ca să auzi și piesele, și zgomotul urban, simți cum Bucureștiul prinde un elan vital proaspăt, i se insufla un ritm nou. Uite cum griul străzilor se îmblânzește sub galbenul reflectoarelor; uite cum tricoul roșu al tipului de lângă mine se pierde în întuneric în culorile cămășii mele în carouri, care se pierd în salopeta neagră a Mariei, care se pierd în Conversii verzi ai fetei din fața noastră.

Ceea ce mă aduce la următoarea componentă a spectacolului, cea umană. Oamenii au venit toți să se bucure de muzică. E un soi de înțelegere tacită intre membrii publicului ca „we’re with the band”. Ca atunci când ești artist și te întâlnești cu un alt artist: știi că ceva va leagă, dar nici nu trebuie pronunțat. E acolo, e o stare imanentă. Următoarea scena, la marginea unei peluze: 8 inși, cu o masa plianta dar cu fața de masă, cu lumânări, savurează o sticla de vin și o ascultă pe spectaculoasa Iulia Isaev acoperind o arie din „Turandot”, de Puccini. Se simt bine. Asta e muzica, asta e Promenada. Noaptea albastră, oamenii sub semnul lui ROGVAIV, fiecare altă culoare după stare; nu alb stropit cu negru, nu gri înecat in gri.

Acum câteva luni, le povesteam alor mei cu convingerea adolescentului (și fiind aflat sub influența multor experimente artistice din domenii variate) cum opera nu vine cu nimic nou. Acum câteva luni, opera era pentru mine gri înecat in gri. Am primit argumente solide împotriva ideii de mai sus în seara asta de la niște „oratori” al naibii de convingatori: Maria Jinga, Madeleine Pascu, George Ionut Virban, Iulia Isaev, Barnaby Bishop, Florina Ilie, Lucian Corchis, Sorina Munteanu, Liviu Indricau. Nu mai spun de spectaculosul tango contemporan dintre Marina Minoiu si Bogdan Canila pe coregrafia lui Edward Clug. Ah, iar anul acesta, în premieră, Opera Română va performa la New York și va pune in scenă coproducții cu Garsington Opera și Royal Opera House Covent Garden din Marea Britanie. Îl ducem pe bătrânul roșu-galben-albastru acolo unde merita sa stea: sus, printre stele.

Promenada de anul acesta nu a fost prima pentru mine. Merg anual de prin 2007. Sau 2006? Oricum, comparând atunci cu acum, mi se pare foarte cool că ONB a introdus mai multe elemente de contemporan in repertoriu. Dans modern, dans contemporan. E verde, e proaspăt si absolut deloc desuet. Mai aproape de public decât anul asta nu am văzut Opera din București până acum. Si sunt mândru de asta.

„Instantanee” — Maria Atanasiu

19:17. Stația de la Victoriei era galbenă?? Veronica întârzie. Ies afară, aprind o țigară, cerceii mei cu păuni sunt grei. Mă uit la mașinile care trec șila semaforul prea roșu. Uite-o pe Vero! Iar e roșu. Mai aprind o țigară?…

19:patruzecișimult. De ce nu vine metroul odată?

Am întârziat cinci minute și nu îl văd pe Paul. Paul!

Fac cunoștință cu Petru  ar fi cazul să opresc muzica din căști.  Ești depeșistă?? Haha.

E trecut de opt.

<words like violence

break the silence

come crashing in

into my little world>

Căutăm un loc pe iarbă. Un nene se întoarce încruntat spre Petru și îi spune arătând spre țigara aprinsă: Nu te supăra… Găsim loc pe iarbă.. Mă, dacă ne întreabă cineva unde ne e legitimația ce spunem??? Paul, Vlad și Oana își așază strategic trepiedele și se aud tot felul de instrumente. Pe scenă se acordează, în capul meu încă se aude Depeche Mode.

Cântă Maria Jinga. Mamiiii, de ce plânge când cântă? De ce are lacrimi în ochi, mami? Îmi întorc capul și încerc să identific copiluțul. Mamiiiiii! Îi arunc un zâmbet de-al meu, cald și puțin strâmb — îmi răspunde cu niște ochi mari deasupra nasului cârn.

Hotărăsc împreună cu Vero că Madeleine Pascu arată interesant în rochia roșie. Mami… de ce plânge și ea?

E trecut de nouă. Prefer muzica simfonică operei, iar băiețelul din spate încă nu s-a dumirit de ce plâng toți soliștii. Cred că totuși o lasă baltă, ,,mami’’ nu îi răspunde.

Paul Dogioiu

Paul Dogioiu

"Freedom's just another word for nothing left to lose"

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co