Super Festival — filme făcute de adolescenți și discuții în Acuarela

Festivalul „Super” este un festival de film organizat de liceeni pentru creatori de film de liceu. Anul acesta, se va desfășura între 11 și 14 iunie și va consta în proiecții de film (două calupuri foarte profunde și pe alocuri distractive de competiție, secțiunea „Spoof Box” de comedii și parodii, „Human Rights Screening”, cu filme care acoperă probleme sociale, și secțiunea „Workshop Friends”), un curs de film al Ilenei Bîrsan, petreceri și concerte (cu Haiducii și Kryptonite Sparks) și o expoziție de artă făcută de liceeni, pe Plantelor 47. Toate acestea vor avea loc la Cinema Studio, Cărturești, Plantelor 47 și Lokal.

Anul acesta festivalul se află la a treia ediție. Povestea lui ne arată cum câțiva oameni foarte tari de vârstele noastre au dus către reușită de unii singuri, cap-coadă, un fesival de film și l-au perfecționat ca organizare de-a lungul timpului. Unul dintre aceștia este Luca Istodor, inițiator al fenomenului, pe care l-am prins la o proiecție premergătoare festivalului (una din cele multe ce vor avea loc în fiecare miercuri) în Acuarela, o cafenea numai bună de ceea ce echipa Super numește „Super Warm-up”. Luca pleacă la facultate în Boston, US, la toamnă și este regizorul câtorva scurt-metraje. Se declară fan Rocky Horror Picture Show, Quesadilla, Lord of the Flies și Lars Von Tier și era foarte stresat în timpul proiecției, pe măsură ce mansarda călduță se umplea de lume. În pofida tensiunii, am reușit să aflăm de la el cum i-a fost să pornească de la 0 în organizarea unui festival, la prima ediție, căutându-și singur sponsori, fără să aibă relații sau acces la săli de proiecție și fără altă reclamă decât o pagină de facebook popularizată prin prieteni.

Vlad Marchidanu: Cum a fost festivalul anul trecut?
Luca Istodor: Sincer, aproape că nu mai țin minte ce s-a întâmplat în timpul proiecțiilor de anul trecut. Eram atât de stresat și am alergat atât de mult, încât totul e un fel de succesiune rapidă de săli prin care am trecut, situații pe care le-am rezolvat, oameni cu care am vorbit, dar totul fără să pot să mă concentrez pe ceva, pentru că întotdeauna mă gândeam la ce am de făcut mai departe. După câteva zile, când am scris raportul narativ pentru YouthBank, finanțatorii noștri de anul trecut, am realizat că A IEȘIT. Eu și ceilalți din echipă FĂCUSERĂM UN FESTIVAL, asta nu se întâmplă prea des.
Pe scurt: a venit și lume la proiecții, ne-am și distrat la discuțiile de la sfârșit, mai ales după filmul lui Achim, Frigiderul”, despre, da, un om care nu putea decide ce să mănânce din frigider, am avut și câștigători — Un Bârlad: Carne” — un film despre tăierea porcului care mai târziu a șocat publicul într-un Youth Exchange din Anglia unde l-am arătat. Am organizat și un workshop, un curs de istoria filmului și o mini-petrecere în Control, și, cu atât mai important, am avut stickere cu festivalul, la care eu visam de când eram mic și mă jucam cu abțibilduri cu Scooby-Doo.

Prin ce ați trecut organizându-l?
Mirare profundă atunci când am reușit să adun aproape treizeci de voluntari, prin multe share-uri pe Facebook și o pagină care atunci avea vreo sută de like-uri și pe care nu postasem mai nimic și aceeași mirare când s-au înscris 60 de filme, inclusiv din alte orașe în afară de București.
De asemenea, sentimentul că oamenii CHIAR îți acordă șanse. Nu cunoșteam pe nimeni, nici nu aveam idee cum se face un parteneriat pe atunci. Într-un gest de eroism pentru mine, am trimis un mesaj la NoEyePatch, firmă de tricouri pe care o admiram. Dar ei mi-au răspuns, le-a plăcut ideea noastră și ne-au oferit tricouri pentru toată echipa, printre care unul cu un monstru violet pe care îl am și acum; se pot observa și câteva tricouri de la ei cu tentă satirico-porno în pozele de la festival, legat de care mie mi-era frică la un moment dat că ne vor compromite „aparenta inocență” – râdem copios.

Care au fost așteptările voastre și în ce măsură s-au îndeplinit?
Nu ne așteptam la multe filme, însă totuși am primit 60. Nu ne așteptam la multe parteneriate media, însă am avut vreo 10. Nu mă așteptam la un afiș genial, însă am avut chiar și un personaj (care anul acesta a devenit păpușă). Nu ne așteptam să avem bani – sau ne așteptam, dar nu aveam nicio idee de unde să-i luăm, însă am primit finanțare de la YouthBank București.
Mă așteptam poate să vină mai mulți oameni, dar nu ne-am axat atât de mult pe promovare în licee cât ne-am axat pe promovare online. Anul ăsta am schimbat strategia și cele două vor avea ponderi aproximativ egale.

Ce s-a schimbat anul ăsta?
Întâi, am primit finanțare de la Centrul Național al Cinematografiei. Asta înseamnă că putem face mai multă promovare, înseamnă că putem să le oferim voluntarilor câte un sandwich, înseamnă că putem să plătim printul fotografiilor și ramele din expoziție.
Apoi, colaborăm (intens) cu Asociația Vira, care organizează atelierul de film documentar de anul acesta. Anul trecut, am învățat că patru zile cu siguranță nu sunt de ajuns ca participanții să facă un film – așa că cei de la Vira organizează un workshop de aproape trei săptămâni anul ăsta.
Am primit aproximativ 100 de filme, dintre care multe din străinătate, în urma colaborărilor cu festivaluri internaționale. Am ales cam 50, și suntem extrem de mulțumiți cu selecția. De asemenea, festivalul va fi mult mai implicat social, în urma colaborărilor cu Asociația Accept și  Agenția Împreună. Vom avea o secțiune de drepturile omului de care eu sunt mândru.
Și cum eu sunt întotdeauna foarte entuziasmat de „lucrurile materiale”, vă pot spune cu mândrie că am făcut sacoșe și tricouri. Am purtat sacoșa mea la școală acum câteva zile. Urmează să fac și o poză cât mai  „fancy” cu ea curând.

La ce vă așteptați anul ăsta?
Mai mulți oameni, voluntari mai mulțumiți cu organizarea (anul trecut am avut mici probleme la acest capitol), mulți regizori adolescenți entuziaști, petreceri cu concerte unde să uităm despre cât de multe treburi avem ziua următoare.

Mansarda Acuarelei, închisă majoritatea timpului, s-a umplut de lume de toate vârstele, proiecția a început și filmul, o combinație hilară și extrem de bine realizată de contemporaneitate, blues și o poveste indiană tradițională, a mers la fix. Din ce-am văzut noi, așteptările lui Luca vor fi îndeplinite cu siguranță. Așadar, ne vedem la festival, care durează de pe 11 iunie până pe 14. Puteți găsi programul aici.

Galerie de la proiecția în cadrul căreia am stat de vorbă:

Acuarela super festival Acuarela super festival Acuarela super festival Acuarela super festival Acuarela super festival Acuarela super festival

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co